Cunoscut
inca din vremea antichitatii, leac pretuit de greci si romani, hreanul era o
planta raspandita si printre daci, care ii spuneau usturonila. Frunzele crude,
legate pe frunte, alungau durerile si limpezeau mintea, din radacina data pe
razatoare se coceau turte cu care se vindecau galcile, iar ceaiul de flori
alungau cele mai grele raceli. Decazut din vechea lui glorie, hreanul se mai
foloseste rar ca medicament si mult mai des ca picanterie alimentara. Pacat!,
forta lui vindecatoare e remarcabila si... gratuita. Care este secretul puterii
sale? In primul rand iuteala din radacini, care il face sa fie foarte eficient
in tratarea bolilor reumatice si ale cailor respiratorii superioare. Pe urma,
radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din complexul
B) si minerale, contine substante antibiotice naturale, enzime, fitohormoni
etc. Numeroase leacuri populare pun in valoare acest „arsenal” de principii
active ale hreanului in boli din cele mai diverse, asa cum vom vedea in
continuare:
Se dau prin razatoarea mica
radacinile de hrean, se pun intr-un borcan pana se umple o treime si restul se
completeaza cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile,
apoi se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumatate
de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei.
Extern: se aplica pentru tratarea reumatismului, plagilor (ranilor) necrozate.
Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar foarte eficienta.
Se da
prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere, se amesteca
bine si se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara, presand continutul cu
un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care raman in tifon se pun la fiert
cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se
lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei
linguri pe zi. Recomandari: astm, bronsita cronica, afectiuni ale cailor
respiratorii medii si inferioare in general.
Se spala foarte bine 12 oua,
apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si se tin timp de 12 ore in suc
natural de lamaie (trebuie sa le acopere). Se scot ouale din sucul de lamaie,
se sparg si se bat bine, dupa care se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in
care se mai adauga 1 kg de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, 1 litru
de tuica naturala tare (palinca de prune), 1 kg de miere. Amestecul se tine la
macerat intr-un borcan, vreme de noua zile, dupa care se iau zilnic, dupa
mesele principale, 1-3 linguri.
Intr-un
litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea
fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile,
dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru
imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace,
contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin
cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.
Radacinile
de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse
de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate
ca iasca, aceste cubulete se macina cu rasnita electrica de cafea, obtinandu-se
un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean, care se foloseste in
obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. De regula,
macinarea radacinilor uscate pentru obtinerea fainii de hrean se face chiar
inainte de folosirea acesteia. Altfel, daca este depozitata, pe masura ce trece
timpul ea isi pierde proprietatile terapeutice.
Varianta 1: Se da hreanul prin razatoarea mica, dupa care se inveleste in tifon si se
pune pe locul afectat. Se tine pana cand apare senzatia de arsura, dupa care se
indeparteaza. Este aplicatia externa cu efectul cel mai puternic, dar este
destul de dura, asa incat adesea este preferata o varianta mai blanda.
Varianta 2: Se pun intr-un vas 2 linguri de faina de hrean si 2 linguri de faina de
seminte de in, se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza
o pasta. Aceasta pasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat
vreme de 1 ora.
Se rade o
radacina de hrean si se introduce intr-o sticla. Se toarna deasupra otet de
mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul. Se
lasa sa se macereze intr-un loc cald, timp de zece zile, dupa care se scoate
din sticla cate putin lichid, care se utilizeaza pentru aplicatii externe. Este
folosit cu succes contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a
seboreei.
· Guturaiul, tusea de diverse etiologii - se iau 5-6 lingurite pe zi de
sirop de hrean, care se inghite incet, lasandu-l sa actioneze la nivelul
gatului. Suplimentar se face gargara cu tinctura de hrean: trei lingurite de
tinctura la un sfert de pahar de apa.
· Bronsita cronica si acuta, astmul - se consuma zilnic 3-4
lingurite de hrean ras, simplu sau in combinatie cu morcov dat prin razatoare.
Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante si bronhodilatatoare.
· Adjuvant in tuberculoza pulmonara - se administreaza zilnic, dupa
mesele principale, cate 3-4 lingurite din tonicul pe baza de hrean descris mai
sus.
· Polipii uretrali - se iau zilnic cate 4 lingurite de
tinctura de hrean, dizolvate in putina apa.
· Digestia lenta, gastrita hipoacida - se consuma 2-3 linguri de hrean
ras fin, in timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua inainte de masa
1-2 linguri de vin tonic cu hrean
· Anemia la adulti - se iau cu cateva minute inainte de
masa 3-4 linguri de vin tonic cu hrean.
· Inapetenta, anemia la copii - se consuma cel putin o data pe zi o
salata din hrean ras fin (1-2 lingurite) si sfecla rosie (1-2 linguri). Aceasta
minicura se tine minimum o luna, fiind recomandata cu precadere pe perioada
iernii si la trecerea de la sezonul rece la cel cald.
· Reumatismul, guta - intr-o cana de lapte cald se pun 1-2
lingurite de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un
tratament dureaza minimum 3 saptamani.
· Nasul infundat (rinita cronica) - se consuma hrean
ras: 2-4 lingurite pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat
pentru sinuzita.
Sinuzita, rinita - intr-o basma de culoare rosie (asa cere traditia...) se pun 2 lingurite
de hrean ras. Se aplica aceasta cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este
suportata, avand grija sa nu apara arsura pe piele. Nasul se desfunda aproape
instantaneu si incep sa fie eliminate secretii din abundenta, curatindu-se
astfel caile respiratorii superioare. Se recomanda sa se faca acest tratament,
cu efecte extrem de rapide, cate patru-cinci zile la rand.
Bronsita, gripa, congestiile pulmonare - se aplica pe torace cataplasme cu faina de in si hrean (preparate dupa
metoda de mai sus), care se tin vreme de 30-60 de minute. Aplicatia se repeta o
data la 2-3 zile.
Durerile reumatice - pe zona afectata se aplica o cataplasma cu hrean crud atat timp cat nu
apare senzatia de arsura. Suplimentar, dupa indepartarea cataplasmei se poate
aplica un unguent camforat.
Paradontoza - se
mesteca indelung hrean crud dat prin razatoare (eventual amestecat cu morcov
ras pentru atenuarea iutelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de
stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice.
Stomatita - 3-4
lingurite de tinctura de hrean se dizolva in jumatate de pahar de apa. Se fac
clatiri indelungate ale gurii cu aceasta solutie.
Paralizia faciala - se aplica pe obraz, de doua ori pe zi, o compresa cu otet de hrean,
obtinut dupa reteta de mai sus. Peste compresa se pune un nailon si se tine o
sticla cu apa calda, asa incat sa se obtina o usoara hipertermie locala.
Fiecare aplicatie dureaza 10-15 minute.
Ten palid, ofilit - se aplica cu un tampon de vata otet de hrean, care are efecte de activare
a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii.
Mentinerea tineretii pielii - se aplica pe obraz seara, inainte de culcare, sirop de hrean, care se
tine vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza cu un tampon de vata
inmuiat in lapte.
Descuamarea tenului - se sterge zona afectata cu tinctura de hrean
(eventual diluata in putina apa), dupa care se aplica un unguent de galbenele.
Intern, hreanul se administreaza cu prudenta persoanelor cu colon iritabil sau
care sufera de gastrita hiperacida. Abuzul de hrean in alimentatie duce la
deranjamente digestive si tulburari nervoase.
Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasma, va fi folosit cu prudenta la
persoanele care au pielea sensibila, alergica.
Exista doua specii de mustar: una cu semintele albe (Sinapis alba), care are efecte mai blande (dar este si mai slaba din punct de vedere terapeutic), si una cu seminte negre (Sinapis nigra), cu un puternic gust picant si extrem de rubefianta, care este de obicei preferata in terapie. Ambele sunt intens folosite in medicina populara, mai ales ca aplicatii externe in bolile bronho-pulmonare, in care fac adevarate minuni. Sa vedem in continuare cateva modalitati de preparare si cateva utilizari terapeutice ale ambelor specii de mustar:
Se obtine
prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin zdrobire in piua. Se
pastreaza in recipiente inchise la culoare si in locuri racoroase. De regula,
este de preferat ca faina de mustar sa fie folosita in primele 2-3 saptamani de
la preparare, dupa aceea proprietatile sale curative diminuandu-se progresiv.
Se administreaza intern in lapte
sau vin, iar extern se foloseste la prepararea cataplasmelor.
Se
amesteca 3-4 linguri de faina de mustar cu apa pana se formeaza o pasta, care
se pune apoi intr-un saculet de panza si se aplica pe locul afectat, tinandu-se
pana la inrosirea pielii si aparitia unei usoare senzatii de arsura.
Pentru copiii peste 6 ani,
cataplasma se prepara din 3 linguri de faina de mustar si 3 linguri de faina
obtinuta prin macinarea semintelor de in. La copiii sub 6 ani aplicatiile cu
mustar sunt contraindicate.
· Constipatie cronica - se iau zilnic 1-2 linguri de seminte
intregi de mustar alb, pe stomacul gol, inghitindu-se cu apa. Este un tratament
eficient, dar contraindicat persoanelor care sufera de colon iritabil.
· Intoxicatii - se amesteca 1 lingura de faina de mustar negru intr-un pahar de apa si
se ia pe stomacul gol. Provoaca aproape instantaneu un acces de voma care va
elimina materiile toxice din stomac.
· Lipsa poftei de mancare - se pune un sfert de lingurita de
faina de mustar negru intr-un pahar cu lapte. Se administreaza cu un sfert - o
jumatate de ora inainte de masa.
Bronsita, astm, pneumonie - se aplica o cataplasma cu faina de mustar negru pe zona toracelui. Se
mentine atat timp cat senzatia de arsura nu este foarte puternica, dupa care se
indeparteaza si se acopera zona tratata cu un material calduros.
Dureri reumatice, nevralgii - in apa fierbinte din cada se pune un saculet cu 100-200 de grame de
seminte de mustar negru. Se lasa circa 10 minute, dupa care se indeparteaza. Se
fac bai generale cu durata de 10 minute in aceasta apa. Este un tratament
valabil si in astmul cronic, in durerile cu diverse localizari produse de
expunerea indelungata la frig sau curenti de aer.
Copiii
sub 6 ani sunt extrem de sensibili la tratamentul cu mustar negru, care poate
da intoxicatii severe. Administrarea
prelungita a mustarului, negru sau alb, devine iritanta si toxica, mai ales la
persoanele cu dispepsie, cu stomacul sau colonul sensibil, care sufera de
iritatii ale cailor urinare
Baba Gheonoaia